„... și nu aveți, pentru că nu cereți.” (Iacov 4:2)

   Uneori a trebuit să dau dreptate Scripturii în cele spuse mai sus. Am constatat adesea că lipseau lucruri în viața mea, lucruri după care uneori chiar tânjeam, pe care nu le aveam, pentru că nu le-am cerut de la Dumnezeu.

Printre altele, rugăciunea este o stare de vorbă cu Cel care deține toate lucrurile și toate posibilitățile, prin care Îi ceri lucruri. Iar El este binevoitor a răspunde solicitărilor noastre după voia Lui și în anumite condiții. Rugăciunea nu este un panaceu universal, nu rezolvă toate lucrurile, nu este o modalitate de a ne împlini toate mofturile, dar funcționează.

În toată Scriptura Domnul Dumnezeu ne cheamă să ne apropiem de El, ne încurajează să-i cerem lucruri. Bunăoară, Mântuitorul   spune: „Cereți, și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți, și vi se va deschide”.   

Iată câteva cuvinte edificatoare în privința rugăciunii de cerere consemnate de misionarul Ralph Shallis în cartea „Dacă vrei să ajungi departe”. În capitolul - Minunea rugăciunii - spune: „Acum, când ai viață veșnică, ești în legătură imediată cu Izvorul Universului, cu Dumnezeu Însuși. Dezvoltarea acestei intimități cu EL este, fără îndoială, lucrul cel mai important din viață ta... // Rugăciunea este experiența esențială, supremă, a vieții în Hristos. Orice altă activitate este secundară. Rugăciunea este viața însăși. // Rugăciunea este expresia inevitabilă a credinței. Dacă cred în făgădiunța lui Dumnezeu, trebuie în mod obligatoriu s-o și apuc, s-o și folosesc. Altfel fac din ea un non-sens. La ce bun să spun: „cred în Cuvântul lui Dumnezeu”, dacă nu îl pun pe Dumnezeu la încercare, dacă nu pretind împlinirea făgăduinței? Dacă am un cec în mână, nu este de ajuns să cred în valabilitatea lui: trebuie să-l și încasez. Și rugăciunea este ”a încasa” făgădunțele lui Dumnezeu... Când mă rog, Duhul lui Dumnezeu acționează. El acționează în răspuns la credința mea... Când mă rog, o întreagă aparatură este pusă în funcțiune în lumea invizibilă. // Ca un prunc sau un copil cerem lui Dumnezeu după nevoile și dorințele noastre: protecția Sa, ajutorul Său, soluția Sa la problemele noastre; serviciul, banii, prietenia, sănătatea și căsnicia... noi Îl deranjăm pe Dumnezeu în fiecare zi cu asemenea mici griji. Și Dumnezeu răspunde. Ca o mamă, Îi place să-Și vadă copilul venind mereu să-L deranjeze. Dumnezeu îngăduie ca să avem nevoi și greutăți pentru a ne atrage în brațele Sale. // În măsura în care cunoștința noastră de Dumnezeu se adâncește, vom înțelege cât de mult dorește El să se ocupe de noi.”